Scurtă istorie a turismului ardelean: S.K.V. - Siebenburgische Karpathen Verein

 
Motto: "Calatoria este, de fapt, cel mai puternic mijloc de a te instrui și de a fi de folos țării, cu condițiunea însă să fii pregătit prin cunoștințe generale solide, să ști să observi și să ști ce vrei."
(Constantin I. Istrati)


S.K.V. - Siebenburgische Karpathen Verein

În Transilvania, printre organizațiile turistice private, o activitate remarcabilă a desfășurat Asociația Carpatină Transilvania (Siebenburgische Karpathen Verein), întemeiată la 28 noiembrie 1880 de un grup de turiști sibieni – sași și români - în frunte cu dr. Karl Wolff. Primul comitet de conducere era format din: dr. Karl Conradt – președinte, dr. Albert E. Brielz, Eduard Zamirer – vicepreședinti, Robert Sigerus - secretar, dr. Ioan Moga, P. Nedelcovici, Vasile si Ioan Preda etc.

Statut

Statutul elaborat în 1880 ne preciza scopul S.K.V. și anume: „de a face accesibili Carpații Transilvaniei și ținuturile învecinate, de a-i cerceta din punct de vedere științific, de a-i descrie și de a răspândi rezultatele astfel obținute, de a facilita accesul în diferite locuri interesante de aici, în special de a intensifica și a răspândi interesul pentru acești munți.”

Activitatea

Activitatea asociației s-a orientat spre munţii Făgărașului, Cibinului, Sebeșului, lărgindu-se treptat și spre Piatra Craiului, Bucegi, Parâng, Călimani și Rodna.

Contribuţia SKV

Contribuția S.K.V. la dezvoltarea turismului și alpinismului în Transilvania este covârșitoare, iar prin numărul de secții înființate pe tot teritoriul României, s-a transformat în una din cele mai puternice asociații din țara. Filiale: Bistrița, Brașov, București, Făgăraș, Lupeni, Mediaș, Orăștie, Petroșani, Reghin, Sebeș, Sibiu, Sighișoara, Timișoara, cu circa 5000 membri, in total.

În anul 1920, asociația număra 4.456 de membri cotizanți, care au contribuit la dezvoltarea turismului montan prin organizarea de excursii, școli de călăuze, posturi de prim-ajutor, amenajarea căilor de acces și marcarea potecilor, totalizând circa 700 km.

S.K.V. a construit 59 de case de adapost și refugii în Carpații românești, printre care: Negoiu-Făgaraș (1881, 1890); Prejba-Lotru, Godeanu-Surean, Vladușca-Piatra Craiului (toate in 1881); Malaiești-Bucegi (1882, 1897, 1925); Bâlea Cascadă-Făgăraș (1883, 1905, 1925); Postavaru (1883); Piatra Mare (1884); Podragu-Făgăraș (1885); Parâng (1887); Omul-Bucegi (1888); Păltiniș-Sibiu (Casa Turiștilor-Hoherinne, 1894); Bâlea Lac-Făgăraș (1904); Poiana Brașov (1922); Bărcaciu-Făgăraș (1922); Bolboci-Bucegi (1926); Urlea- Făgăraș (1927); Valea Sâmbetei- Făgăraș (1931, 1936); Sureanu (1934); Plaiul Foii-Piatra Craiului (1936); Vf. cu Dor-Bucegi (1936); Curmatura-Piatra Craiului (1938); Colibița și Ineu-Munții Rodnei 1882, Harghita Băi etc.

Acest text şi pozele de ilustraţie ne-au fost puse la dispoziţie de Secţia Istorie a Muzeului Judeţean Bistriţa-Năsăud ( Nota red.)

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.