Radarul Pădurii nu funcționează! Cetățeanul este indus în eroare! Mediatizata aplicație este o făcătură de ochii lumii! Cine sună la 112 pentru că are o suspiciune de furt de lemne, plătește amendă!

primim la redacţie

  Comunicat de presă


Radarul pădurii nu există. Totul este o făcătură pentru imagine. Cetăţenii care sună la 112 pentru a sesiza un potenţial furt de lemne primesc amenzi şi sînt trataţi ca nişte infractori cu potenţial de pericol social. Practic, angajaţii statului protejează hoţii de lemne şi nu pădurile României! Sentinţa 1496/2017 confirmă faptul că cetăţenii care mai cred în măsuri de protecţie trîmbiţate la televizor, trebuie să scoată bani din buzunar pentru a-şi plăti civismul şi dorinţa de a proteja resursele ţării. În judeţul BN şi în ţară sînt monitorizate mai multe cazuri de acest fel, în care, persoanele care au sesizat un potenţial furt de lemne au fost amendate pentru că au apelat 112!

Întrebări retorice: Cine mai îndrăzneşte să sune la 112, care cetăţean de bună credinţă, mai are curajul să o facă, cînd contravenientul este protejat şi cetăţeanul este amendat? Cu atît mai mult, cu cît şi instanţele de judecată par captive sau poate loiale sistemului represiv de pedepsire a atitudinii civice?

La ce bun se mai cheltuie banii pe instituţii precum Garda Forestieră şi aplicaţii care nu funcţionează ca radarul pădurii, dacă nu se doreşte stoparea jafului din PĂDURILE ROMÂNIEI?
Am ajuns mai rău ca ucraineni, care microcipează arborii tăiaţi şi au înfiinţat miliţii care apără cu armele pădurile?


Sîmbătă 3 septembrie 2016, avînd informaţii că se pregătea criza lemnului de foc,
am îndrăznit să cred că aplicaţia Radarul pădurii, funcţionează, şi ca urmare a acestei „naivităţi” am sunat la 112, pentru că aveam suspiciunea unui furt de lemne din pădurea publică a Comunei Mărişelu, administrată de Ocolul Silvic Valea Şieului. Avînd în vedere că mijloacele de transport care operau în pădure nu dispuneau de numere de inmatriculare, Radarul pădurii prin 112 rămînea singura variantă legală prin care, ca simplu cetăţean şi jurnalist, puteam verifica ce se întîmplă acolo şi cine erau actorii care dispuneau preferenţial de lemnele care ar fi trebuit să ajungă la contribuabili. În acel moment nici un consilier local, de la CL Mărișelu, nu avea cunoştinţă despre exploatarea unei partizi de lemn de foc, pentru populaţie, din pădurea comunală. Toate acestea se întîmplau în timp ce iarna bătea la uşă şi criza lemnului de foc se configura din mers.


Efectul acestui prim telefon a fost că, unul dintre actorii care transportau lemne (pentru nevoi proprii, pentru alţii sau pentru a le comercializa) a fost oprit de o echipă de poliţie, trimisă la verificare. Potrivit filmării efectuate de mine din momentul opririi transportului pînă la casa unui dintre cei implicaţi în transport, postată pe www. ziarul-bn.ro şi you tube-com, poliţiştii din echipa de intervenţie aveau alte preocupări decît atribuţiile legale. Practic cei doi agenţi au făcut o verificare sumară a documentelor de însoţire şi cam atît. Dacă eu nu aş fi sesizat şi întrebat, omul cu tractorul putea să plece fără ca oamenii legii să bage de seamă că nu avea numere de inmatriculare nici pe tractor nici pe semiremorca în care transporta stejar din varietatea gorun, care, din punctul meu de vedere nu respecta normele legale de tăiere. Ca efect al întrebărilor mele, probate cu filmarea video din acele momente, se poate lesne trage concluzia, care a fost rolul poliţistilor din echipa de intervenţie, în raport cu evenimentul sesizat prin Radarul Pădurii.
În aceeaşi zi, seara, aproape pe înserat, în jurul orelor 20.00, am sunat pentru a doua oară la SNUAU 112 pentru a sesiza faptul că acelaşi cetăţean, cu nume şi prenume, adresă şi tractor verde neînmatriculat sau fără a avea numerele montate, a plecat în pădure după lemne, circulînd pe DJ 154, aşa cum mai multe surse documentate mă informaseră deja. Între timp, unul dintre membri echipajului de poliţie, care a intervenit la prima sesizare, mai precis agentul Maria Mureşan de la Postul de Poliţie Mărişelu, mi-a recomandat telefonic, de mai multe ori, să mă adresez altor foruri, unor şefi din poliţie, dacă am pe cineva sau altor structuri militarizate pentru a sesiza problema furtului de lemne, pentru că, dacă mai sun la 112, ea mă va amenda. Cu toate ameninţările acesteia, care, probabil, aveau rolul de a mă intimida şi descuraja am făcut şi al doilea apel la 112, pentru că, după comportamentul poliţiştilor, atitudinea tractoristului şi faptul că acesta a plecat pentru a doua oară în pădure în aceeşi zi de 3 septembrie, seara , aproape pe înserat, folosind acelaşi tractor cu semiremorcă, ambele neînmatriculate, suspiciunile mele privind furtul de lemn din pădurea comunală s-au înmulţit! Dacă nu aş fi sunat, activitatea mea jurnalistică de peste 20 de ani ar fi fost trimisă la coşul de gunoi!
La telefonul de confirmare, de după sesizarea prin Radarul pădurii, am fost întrebată de agentul Mureşan Maria dacă am sunat la 112 şi nu ce am sesizat, aceasta, enervată fiind de insistenţele mele, de a proteja pădurea, a preferat să mă ameninţe cu amenda, ca şi cum aş fi deranjat-o din timpul ei liber şi nu în timpul serviciului, cînd era obligată să urmărească transporturile suspecte de lemn, şi a considerat că am sunat tot pentru a reclama un potenţial furt de lemn. În fapt apelul meu la 112 sesiza circulaţia pe un drum public, judeţean, a unui tractor cu semiremorcă fără numere de înmatriculare, cu un transport de lemne. Atitudinea agentului în relaţia cu mine a fost de-a dreptul scandaloasă, deşi femeia avea doar 3 săptămîni de cînd era încadrată în forţele de poliţie din sursă externă, după ce mai lucrase anterior în MAI, ca secretară a unui şef de Inspectorat. De unde, se pare că a fost dată afară.
În zilele următoare, după ce mi-a transmis de cîteva ori, telefonic,
că s-a sfătuit cu alţi colegi şi că urmează să îmi dea un avertisment, nu amendă, pe data de 27 septembrie mi-a aplicat totuşi o amendă de 500 de lei, fără martori şi în absenţa mea.
Am contestat în termen la Judecătoria Bistriţa acel proces verbal de amendă, care din punctul meu de vedere este netemeinic, avînd în vedere că ambele apeluri făcute de mine pe Radarul Pădurii prin 112 au fost justificate şi confirmate astfel: primul telefon, cu transportul suspect de lemne este confirmat de răspunsul Gărzii Forestiere Cluj la petiţia mea şi confirmă nereguli grave la întocmirea documentelor SUMAL, inclusiv a avizului de însoţire ( făcut la plezneală), aspect care trebuia să fie observat de patrula de poliţişti, dacă ar fi vrut, şi al doilea telefon este confirmat chiar de către poliţiştii cu pricina, prin întocmirea procesului verbal de sancţionare contravenţională cu avertisment a conducătorului auto aflat la conducerea tractorul cu semiremorcă, fără numere de identificare. De cel puţin două ori în aceeaşi zi de 3 septembrie 2016! Că nu le avea sau că, intenţionat nu le-a montat! Vedeţi pe video ataşat.
Faptul că, o judecătoare din Bistriţa, printr-o sentinţă publică, comunicată oficial, confirmă presupunerile poliţiei şi amenda aplicată cetăţeanului jurnalist, cetăţean care a îndrăznit să uzeze de o aplicaţie de protecţie a resurselor, supranumită Radarul Pădurii, care, cel puţin teoretic trebuia să folosească infrastructura SNUAU 112, dînd posibilitatea oricui din ţară, în funcţie de coeficientul de civism să apeleze nelimitat 112, pe subiectul furt de lemne, mă obligă să trag concluzia că, practic Radarul Pădurii nu funcţionează iar cetăţeanul este indus în eroare! Poliţiştii trimişi la faţa locului să îşi exercite atribuţiile de serviciu, pentru care primesc salarii şi bonusuri din bani publici, se răzbună pe cetăţenii care îndrăznesc să îi deranjeze în timpul programului? 
Şi nu în ultimul rînd, faptul că, aceeaşi judecătoare din Bistriţa reţine şi menţionează în finalul motivării sentinţei nişte încondeieri fără obiect şi fără probe, nişte refulări, se pare, ale poliţistului în relaţia cu jurnalistul, este un atac fără precedent la siguranţa cetăţeanului, văzut prin logica ( ?) acestei sentinţe, prin care cetăţeanul jurnalist ar fi un element antisocial, cu grad de pericol, care trebuie amendat pentru a i se corecta conduita, aşa cum rezultă din finalul sentinţei 1496... Mai mult, raportat la conţinutul rapoartelor agenţilor constatatori din care rezultă atitudinea şi comportamentul petentei faţă de valorile sociale ocrotite prin dispoziţiile OUG nr. 34/2008, aceasta apelând serviciul de urgenţă 112 inclusiv după ce organele de poliţie se deplasaseră la faţa locului şi au atenţionat-o cu privire la scopul acestui serviciu, instanţa apreciază că pentru corectarea conduitei petentei este necesară menţinerea sancţiunii aplicate prin actul sancţionator contestat, plângerea formulată urmând a fi respinsă neîntemeiată”. Fragment citat din motivarea la sentinţa 1496-2017.

Intrebari retorice: Pe cine protejează poliţiştii în acest caz? Contravenientul care îşi vede mai departe de şmenurile lui sau cetăţeanul, care este şicanat, hărţuit, descurajat şi amendat pentru civism? Ne-am întors cumva în timp, în fostul regim represiv, pe cînd cetăţeanul era „reeducat pentru a-şi corecta conduita?” Dar instanţa judecătorească? Este independentă sau este captivă?

Florica Dura, scriitoare şi jurnalistă

25 mai 2017

Video de ilustrație a fost filmat în 3 septembrie 2016 ca efect al primului apel la 112, prin RadarulPadurii - Nota redactiei

 

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.