Mai aştept de la un primar

Să-i fie drag oraşul, să-i fie dor de mirosul de-acasă.
Să se plimbe pe străzi, neştiut, cât mai des, pentru a afla singur ce e de făcut.
Să gândească pe termen lung, după principiul “săracul nu-şi permite lucruri ieftine”.
Să-şi aleagă echipa pe criteriul mâinii băgate în foc, pentru că un om cinstit aşezat într-o funcţie intermediară ştie să ceară sfatul când nu se pricepe.
Să-şi răsplătească sponsorii o dată şi alegătorii de sute de ori.
Să se întrebe constant de ce ar veni un om de pe alt continent să-i vadă oraşul.
Să cheltuie mult pentru creativitate şi foarte puţin pentru întreţinerea obsesiilor locale.
Să organizeze concursuri internaţionale pentru ideile definitorii: unde-s mulţi şi buni, sare şi iepurele.
Să ţină aproape un om care să-i dărâme zilnic busturile din presă.
Să mai şi tacă.
Dacă te votează mii de străini, e ca şi cum tu eşti numărul care a ieşit la ruletă.