Ziarul.TV

Am cioplit cuvinte tandre pe obrazul tău, pădure,
Fără riscul asumării unui nume de ocară,
Dar m-au căutat asceţii cu privirile lor dure
Şi mi-au pus în tihna nopţii a întregii lor povară.

Am luat-o atunci spre stâna cu miros de lighioană
Până când prin părul aspru vântul mi-a făcut cărare,
De-am ajuns curat spre vârfuri şi m-am dat la stânci pomană,
Ca o rază purpurie unui muc de lumânare.

Când, în negură, copacii s-or trezi de-a voastră lamă,
Mai aprins ca-ntotdeauna de a muntelui putere
Voi întoarce răsăritul şi voi umple fără teamă
Al pădurii gol himeric, vindecând a ei durere.

Pe autostradă, în Franţa, 7 august 2007

Din volumul Sub cerul gol, Editura Eikon, 2008.