Poveşti

1.
printre umbrele verii
cu gândul la cartea ta
şi din noaptea trecută
la noaptea ce va veni

stă să plouă
asta înseamnă vreme prielnică mie
în odăiţele subpământene
ceasornicul precis s-a retras în rochiile adânci
ale femeilor subpământene

fii fără grijă
exactitatea retezării a rămas aceeaşi
doar gestul e mai molatic şi din priviri
a dispărut langoarea

cu funiile din ceruri întreţinem focul sub pământ
acolo unde femeia îşi înalţă zborul
poezia e fastă şi necruţătoare
cartea ta se automutilează
umbrele verii s-au furişat în ea

2.
prin fereastra deschisă pe drumul mătăsii
ploaia se întoarce în ceruri
am văzut catâri şi aspri bolovani
tărtăcuţe legănătoare printre stâncile roşiatice
până la calea apelor am ieşit cu pumnale fluturate
ca nişte însângerate pene de cocoş în mâini
dar nimic nu întrerupe
zborul femeii pe deasupra bărbatului...