Viorel Mureşan : Cenuşă din Paradis

aşa vor spune
îl atrăgeau cârciumile
şi cimitirele
şi nu scria mai mult de două versuri
pe an

i-au plăcut noaptea
şi străzi lăturalnice acoperite cu iarbă
şi de nicăieri nu s-a întors
fără umbra femeii
care împleteşte un anotimp de dantelă
deasupra unei prăpăstii

a ţinut o morişcă în calea vântului

cînd n-a mai fost vânt
a lăsat urme
pe zăpada albă
până cînd zăpada albă s-a subţiat

urmele lui s-au făcut iarbă.

(din volumul „Buchetul de platină” apărut la Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010)