Glasnost şi buclele istoriei

Buclele istoriei sunt fie tragice, precum la Katyn, fie sarcastice, ca la Bucureşti: Mihail Gorbaciov s-a întors în România pentru a participa, ca invitat de onoare, la apariţia unui ziar ai cărui proprietari nu vor să-şi dezvăluie identitatea.

Asta a fost ştirea. Primul paradox: după 20 de ani de la căderea comunismului, inventatorul conceptului sovietic de “glasnost” (care însemna deschidere şi transparenţă maximă în politicile statului, laolaltă cu libertate de expresie) năşeşte, într-o ţară devenită, să zicem, democratică, o publicaţie care nu-şi asumă nici măcar sursa de finanţare, însă le pretinde viitorilor cititori, cum altfel, să-i acorde prezumţia de credibilitate.

Pentru ca râsul istoriei să nu se oprească în stadiul de zâmbet ironic, evenimentul – lansarea viitorului ziar deschis şi transparent – este marcat de o pledoarie a lui Ion Iliescu împotriva teoriei conspiraţiei decembriste. Gorbaciov al românilor, susţinut la timp de Gorbaciov-originalul, ne spune a mia oară că el nu e omul ruşilor, că nici ei revoluţie românească n-au mâncat, şi nici lui gura la telefon nu i-a mirosit sunându-i. Al doilea paradox: ziarul cel nou se numeşte “Puterea”.

                                   *

Textul integral poate fi citit aici.