…loţiunea de cenzură (sau de păduchi)

…si-acum va marturisesc un secret: sunt dependent de politica si, mai cu seama, de politica in vremuri de criza. Ma pasioneaza pana si midterm elections de la americani, o schimabre de cabinet, coalitia conservatori-liberali care conduce Marea Britanie, s.a.m.d. Ba mai nou, fortat intrucatva de imprejurari, a ajuns sa ma intereseze inclusiv politica volatila din Japonia. In mod normal, asadar, o motiune de cenzura in Romania m-ar tine treaz noaptea.

Uite ca nu ma tine. Da’ defel. Asta nu e politica, asa ca asta nu are cum sa fie o motiune. Asta nu e politica, pentru ca in politica nu se lucreaza cu soldati. In politica, continuu sa cred, se lucreaza cu oameni. Or, in acest caz, ambele tabere folosesc soldati. Nu, soldati inca ar fi bine - un soldat mai poate schimba soarta unei batalii. Un soldat inca mai are responsabilitate. Or, aci, nu mai e vorba nici macar de atat. Aici e un razboi al marionetelor. Care se lasa trasa mai lesne de/pe sfoara?

Sincer, mi-e scarba.

Puterea isi obliga reprezentantii alesi sa NU voteze – ceea ce coboara democratia in derizoriu. Opozitia e mai nuantata: liberalii isi ameninta parlamentarii cu excluderea, cata vreme PSD se bazeaza pe soldatii din strada. Asta se poate numi oricum – se poate numi, pe partea mea, si portocala. Orice, numai politica nu – iar despre democratie (reprezentativa sau de altfel) nici nu mai poate fi vorba.

Asa ca mai bine sa nu-i spunem ‘motiune’. Sa-i spunem ‘lotiune’. Lotiune de paduchi, ca sa nu se supere nimeni.

Treziti-ma, rogu-va, cand se termina.

Aici puteţi citi şi alte texte semnate de Alin Fumurescu.