Alecu Reniță, Chișinău: Moldo-ivanii. Pe două scaune… stricate și rușinoase

 Unii se ascund după deget și o fac pe niznaiul, dacă în țara vecină e operație militară specială sau război, tot ei îndemnându-ne la fiecare pas să fim foarte prudenți, să nu ne grăbim să luăm atitudine, ca nu cumva să-i supărăm pe ruși: să stăm în genunchi, să așteptăm învingătorul, să-i dăm cheile de la cetate și să-i pupăm talpa.
Toată lumea știe, în afară de moldo-ivani, șoșoace și ruși, cine a început războiul, cine ucide populația pașnică, cine sunt criminalii, cine a dezlănțuit urgia și ura. După aproape trei luni de măcel groaznic al populației pașnice, Moscova, cu mâinile împroșcate de sânge nevinovat, sloboade din cușca sa porumbeii păcii cu mesajul că Ucraina atacă Rusia, și nu invers.

Nimic nou sub steluța sângerândă de la Kremlin, fiindcă serviciile speciale, la fel în 1999-2000, aruncau în aer blocurile cu locuitori din orașele ruse, dând vina pe invizibilii teroriști ceceni, ca pe fundalul spaimei generale, să-l aducă la putere pe Putin.

Nu vreau să-i înțeleg pe demnitarii, savanții și intelectualii care și-au înghițit limba, pe oamenii de cultură fără voce, pe formatorii de opinie care o fac pe imparțialii și aruncă intenționat în același cazan teroriștii și apărătorii, bandiții înarmați și populația civilă, călăii cu victimele, fluturând în studiouri drapele neutre și cuvinte false despre iubire, împăcare, pace și dialog. Îi asculți și te crucești: R. Moldova parcă ar fi pe un alt continent, nu hat în hat cu Ucraina cuprinsă în flăcări.